Ioanaconstantin's Blog

Ianuarie 26, 2011

La o cafea cu intelectuali și moraliști

Spunea cineva că Europa văzută din avion vara seamănă cu o lungă insulă plină cu terase la care oamenii stau și beau bere și răcoritoare. Iarna se umplu cafenelele și am impresia că dacă toate cafenelele din București ar lăsa ușile deschise orașul ar fi invadat de fum de țigară.

Toate cafenelele prin care îmi pierd vremea înainte și după facultate au același tip de clienți: studenți și studente care își bârfesc profesorii, colegii, se plâng de viața lor… Așa că mare mi-a fost uimirea când l-am văzut intrând într-o dimineață într-o astfel de cafenea pe Tudor Octavian însoțit de un fost membru al Camerei de Comerț (de acum 15 ani). S-au așezat la masa de lângă mine și îmi place să cred că în ziua aia am băut o cafea cu Tudor Octavian. Am ascultat pe furiș conversația lor despre cărți, despre politică, despre societate, despre valori… despre noi fiecare în parte… L-am urmărit cu câtă plăcere a scos din geantă câteva cărți  și cum ne urmărea pe noi cei mai tineri din jurul lor… probabil  noi toți am fost un studiu de caz intresant.

Mi-am dat seama că în realitate nu pare să aibă aceleași valori și aceleași credințe pe care le argumentează atât de credibil și de coerent la Realitatea.

Aș spune că în zilele noastre între cele 2 ” realități” a intervenit una  nouă numită bani și context. Iar pentru această realitate intermediară, cred eu, mulți oameni de valoare și cu potențial au îngenunchiat în fața așa-zișilor ”moguli”.

Mai târziu, seara, vorbea la Realitatea despre pierderea de valori din societatea românească.

Anunțuri

Aprilie 29, 2010

Jurământ pentru o țară care (ne) ocupă tot timpul

Filed under: social — ioanaconstantin @ 6:29 pm
Tags: , ,

Am văzut la TVR un reportaj despre numărul moldovenilor care au depus jurământ pentru a deveni cetățeni români. Pe lângă cifrele prezentate ( mai bine de 8 000 de cereri pentru cetățenia română) m-au șocat la modul plăcut imaginile cu acești oameni care aveau lacrimi în ochii în mometul în care depuneau jurământul, m-a surprins bucuria cu care trăiau clipa în care au devenit oficial români… Ei se simt români… noi nu ne mai simțim.

Pe noi ne-au acrit și ne-au scârbit toate problemele economico-sociale și politice, ne-a saturat toată tabloidizarea și a început să ne doară mediocritatea… dar ei văd altfel lucrurile… Și mă gândesc dacă nu cumva continuă să rămână valabilă ideea că atunci când ai un nivel mai bun financiar și ai câștigat dreptul la o libertate cât de cât acceptabilă uiți că de fapt ție îți e mai bine decât multor milioane de oameni sau poate chiar zeci de milioane…?!?

Am devenit precum acei tineri de bani-gata, răsfățați, care uită că problemele lor zilnice sunt infinit mai mici decât ale multora. Am uitat să trăim frumos și să apreciem valorile. ( și nu mă refer la nivelul financiar neapărat, ci și la felul în care e construită societatea noastră).

Am avut câțiva colegi din Republica Moldova în liceu și am și la facultate astfel de colegi și mereu m-a surpins tăria cu care apără tradiția și valorile. M-a surprins punctualitatea și răbdarea cu care își construiesc drumul spre succes. M-a surprins naturalețea și respectul lor pentru artă…  

Imaginile acelea m-au făcut să gândesc pentru o fracțiune de secundă că poate ar trebui să-mi regândesc imaginile și sentimentele făță de țara asta a noastră dar parcă îmi e imposibil să văd lucrurile altfel decât prin poza mitocanul din trafic, politicianului…, animalului care aruncă gunoi pe geam, fură și omoară, delapidează, e cămătar și pește. Iar mediocritatea asta doare! ( vorba Oanei Pellea).

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.