Ioanaconstantin's Blog

Februarie 25, 2011

Bilanțul responsabilității sociale pe 2010

Filed under: social — ioanaconstantin @ 6:10 pm
Tags: , , , , , , ,

Le-a luat ceva vreme marilor companii până au înțeles că implicarea lor în problemele sociale nu trebuie pusă în avizierul spațiului publicitar și asta pentru că în România majoritatea companiilor și a indivizilor au simțit nevoia de-a lungul timpului de a arăta public cât de mult altruism au.

Campaniile de responsabilitate socială sunt precum viața intimă a fiecăruia dintre noi: nu e necesar să fie povestite la microfon în cea mai aglomerată intersecție din oraș. Evident că e nevoie de mediatizare dar nu de mediatizarea conceptului de ” filantrop” ci de mediatizarea riscurilor la care suntem expuși noi și mediul înconjurător, e nevoie de mediatizarea unor mișcări care să ne schimbe prejudecățile, atitudinile, mentalitatea și mai ales comportamentul.

Astfel că am răspuns prezent la inițiativa Bilanțului Campaniilor de Responsabilitate Socială a portalului www.responsabilitatesociala.ro

1.  Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?

Avon-Campania Promisiunilor– Cred că e nevoie de astfel de campanii mai ales în România, țara în care toți ne pricepem la fotbal, politică și medicamente. Românul trebuie să învețe cultura mersului la doctor și să renunțe la a folosi remedii pentru diferite boli așa cum făceau bunicii noștri iar româncele trebuie să accepte că a merge la controale de rutină le poate salva frumusețea, sănătatea și mai ales viața.

 Vodafone- parteneriatul lor cu ONG-urile și emisiunea de pe Prima TV i-a învățat pe români cultura voluntariatului și mai cred că le-a adus pe multe dintre vedetele noastre autohtone cu picioarele pe pământ… pe un pământ plin de oameni cu nevoi și suferințe.

OTP Bank- Dreptul de a citi– pentru că eu cred în ideea: Cărțile sunt ferestre în ziduri.

2. In ce masura marile companii au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?

Anul 2010 a adus o extindere a implicării în societate a marilor companii mai mult decât în alți ani. Iar această extindere are ecou în comportamentul cotidian al oamenilor simpli și cred că încetul cu încetul o să reușim să ne modificăm comportamentele, atitudinile, convingerile… mentalitatea.

3. Ce asteptari ai de la companii in privinta responsabilitatii sociale pentru 2011?

Cred că România este foarte ofertantă pentru tărâmul responsabilității sociale. Avem de lucrat enorm la mentalitate iar marile companii ar trebui să se implice mai mult în dezvoltarea educației copiilor din mediul rural pentru că în definitiv nu aceștia sunt vinovați pentru că nu au avut șansa de a se naște în locuri unde școlile sunt bine utilate, nu ei sunt vinovați că s-au născut în familii cu părinți violenți sau foarte săraci. Alte zone pe care ar trebui să se pună accentul sunt: violența domestică, problemele de mediu, cultura cititului, sănatatea, sprijinirea artiștilor tineri.  

4. Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii sa fie mai responsabile in 2011?

Dacă anul 2011 va aduce campanii interesante și aproape de realitațile cu care se confruntă românii aș fi dispusă să plătesc mai mult pentru produsele lor dacă aș știi că banii vor ajunge la cauze importante și apoi încerc mereu să promovez campaniile care contează.

P.S. Dacă vreți și voi să faceți Bilanțul pentru 2010, detalii găsiți pe http://www.responsabilitatesociala.ro/dialoguri/bilantul-responsabilitatii-sociale-pe-2010.html

sursa foto: aici

Octombrie 7, 2010

Regele a murit! Trăiască regele! (Scurt tratat despre… actualitate)

Pornind de la sintagma atât de cunoscută în istoria universală:” Regele a murit! Trăiască regele!”, putem construi mai departe puțin exagerat ( dar cine mai poate cântări ce e exagerat și ce mai e în limitele bunului simț):’ ‘Presa de calitate a murit! Trăiască presa ce ne-a rămas!”.

Manualele de jurnalism scrise de oameni care au crezut cu tărie într-o presă liberă și care își respectă consumatorii ne arată la nivel teoretic că printre funcțiile presei se află și cea educativă. Element complet uitat de cei care au inventat tabloidizarea din patria noastră (parcă așa de numea această Românie?).

Dar poate că mai înainte a fost mondenul, miliardarii și fătucile care se plictisiseră prin culisele orașelor de prin spațiul carpato-danubiano-pontic. Din momentul în care s-a dat liber la sâni, botox, celebritate, playaback etc. presa de calitate s-a afundat în falimentul financiar iar mințile consumatorilor de media în falimentul educației, culturii, bunului simț, decenței. Ce poate fi mai penibil decât niște fete care își prezintă colecția de rochițe, poșetele, pantofii, pisicile, cățeii, profilele de facebook, aventurile de o noapte de prin toate bordelurile sau de prin nu știu ce conac? Și toate în prime-time. (Ce pierdere de repere și de valori, ar spune Oana Pellea… dar jumătate din tinerii de azi ar întreba cine e doamna asta? A pozat în Max, Playboy, Cancan..?).

Mi-a povestit o vecina de vreo 21 ani de la țară cum a văzut la televizor că o anume Adelina  a lui Vârciu negocia la un ziar un material contrafăcut (în care urma să se prefacă împreună cu domnul respectiv că se vor recăsători ) o sumă de 1.500 de euro. M-a întrebat dacă ar putea fi real. Și mi-a mărturisit că părinții ei ar fi dispuși să o ajute să încerce și ea o așa celebritate prin orașul lui Bucur. Vrea să își pună silicoane. Punct. Mie îmi dă cu virgulă…însă.

Desigur, între timp sunt în deces și toți cei care militau pentru altceva… pentru că a milita împotriva vulgarității e ca și cum ai încerca să te sinucizi.

În naivitatea mea cred așa: calitatea oricărui act al nostru încetează în momentul în care ne cunoaștem prea puțin identitatea, disprețuim respectul, bunul simț, decența, normele, naturalețea și ne hazardăm să ne găsim propriile modele într-o lume colorată de haine scumpe, machiaje execesive, idile, amantlâcuri, bârfe. Și mai cred că pentru aceia care încă se ghidează după elemente etice și firești devine deprimant, trist, aproape povară, să trăiască într-o lume al cărei sens nu există.

Acum, e drept că, nu e așa de grav că expunerea tuturor acestor personaje în toată mijloacele mass-media a devenit un element acut… mai grav e că niște oameni care se cheamă jurnaliști au dărâmată o piramidă a valorilor… Au dărămat-o de-a dreptul, nu doar au întors-o invers. Cine oare va mai avea timp să o reclădească? Cine dintre noi toți mai are competența asta? Căci, fenomenul e  general și nu ține doar de tabloide… până și politica se face la fel: discuții interminabile despre poșetele doamnei Udrea, despre șuvița lui Băsescu, despre amantele lui Bogdan Olteanul, despre cravata nu mai știu cui, despre mașinile lui Mazăre… în vreme ce realitățile noastre sunt…așa departe.

Suntem oripilați… dar stăm și ne uităm… n-am avea cum să nu o facem… avem circ peste tot. Doar circ… pâine s-a scumpit!

 

sursa foto: de aici

 

Mai 20, 2010

dor de ducă

Filed under: gânduri — ioanaconstantin @ 5:16 pm
Tags: , , , ,

 

Citat din Oana Pellea:″ Mă doare România. Doare agresivitatea, răutatea, îmbâcseala, lipsa de educație, subcultura, mârlănia, mitocănia, suficiența.″

Cât adevăr comprimat într-o singură frază. Și mai ar fi ceva… se lasă o tristețe ciudată și un dor de ducă… spre orice alt meleag care s-ar putea deschide mai curat și mai limpede, căci știu că mai există și alte locuri cu procente mai mari de oameni educați, spirituali, modești și… minunați. (dacă îmi permiteți să spun așa).

Când eram mică puteam jura cu mâna pe Biblie, cum au jurat și Geoana și Băsescu, că eu n-am să plec niciodată din țara asta. Dar acum aș pleca cu primul avion, cu primul tren… ba chiar și cu prima bicicletă.

 Aș pleca și pe jos….precum Brâncuși.

 Ce pierdere dureroasă de repere…..

 sursa foto:flickr

Mai 18, 2010

De prin țară adunate

Filed under: gânduri — ioanaconstantin @ 6:24 pm
Tags: , , , , ,

*Opinia publică nu este de regulă constantă, uniformă și omogenă. Dar în România studiile arată că din 1992 încoace românii au aceeași părere despre mersul lucrurilor în frumoasa țară: că mergem în direcția greșită. Din păcate e adevărat… dar eu tot mai cred, în naivitatea mea, că atâta vreme cât fiecare dintre noi va sta și va privi  cu dezolvare la peisajul din jur lucrurile nu se vor schimba.

**Reportaj la știri: Un român prinde porumbei spre a-i mânca. Reacția oficialităților: porumbeii nu au fost examinați, s-ar putea să fie periculoși! … Asta e singura reacție? Trist!

***Articol în ziar: Mâine e cel mai mare miting din ultimii ani în București. Și mâine vin minerii… Oare cine i-a chemat? Și… chiar așa de data asta ce mai vor?.. Pentru că din câte știu, cei mai mulți protestatari nu sunt studenți!…

**** Tristețea mea: ne pierdem și ultima fărâmă de democrație… eu una simt că nu mă mai pot exprima liber. Nu am opinii comune cu marea masă și nu am energie să prind pietrele ce se vor arunca. Prefer tăcerea sau exprimarea subtilă.

A început să plouă… ne va spăla oare păcatele?

Blog la WordPress.com.