Ioanaconstantin's Blog

Octombrie 31, 2010

Scurt tratat despre prietenie

Filed under: gânduri — ioanaconstantin @ 4:35 pm
Tags: , , , ,

‘Vor exista mereu oameni care te vor răni, așa că trebuie să-ți păstrezi încrederea și doar să ai mai multa grijă în cine ai incredere și a doua oara.” – Gabriel Garcia Marquez 

Se spune că famlia o primești și nu ți-o alegi însă prietenii ți-i alegi. Și atunci, oare de ce sunt mai mari dezamăgirile când vine vorba de prieteni? Cumva eu cred că nu suntem cu adevărat dezamăgiți de ei ci de noi pentru că noi am ales să ne punem toată încrederea în ei.

”Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane.” – Octavian Paler

Nu cred în ciorba reîncălzită în nicio relație interumană. Și asta fiindcă în mintea mea verbul a dezamăgi are formă de plural când vine vorba de substantive. Iar o primă dezamăgire este doar preludiul celor care vor urma.

Adevărul e că de fapt am obosit să găsesc motive pentru răceala unor oameni pe care îi consideram prieteni. Am stat am filosofat și am ajuns la concluzia că nu poți obliga pe nimeni să îți fie prieten. Îl poți mitui cu o cafea să stea și să te asculte agonizând, îl poți păcăli cu o ieșire la film să te plângi de cât de tristă e viața ta, te poate mitui la rândul său să rămâi noaptea până târziu și să îl asculți cum suferă din iubire, din ură… sau din pur narcisism… dar asta nu înseamnă că vă leagă o frumoasă poveste de prietenie.

Am acceptat asta, vreau să cred că am înțeles… și toată detașarea cu care vorbesc e doar cenzurarea sentimentului de pură decepție pe care îl am. Dar în viață esențial e să învățăm să iertăm, să uităm și să acceptăm. Iar apoi să privim de la balcon viața cu răceală…

poza de aici

 

Anunțuri

Trecutul la trecut

Filed under: personal — ioanaconstantin @ 6:58 am
Tags: , , , , , ,

Uneori miroase a trecut. În diminețile în care aburul frigului se declină pe geam miroase a amintiri trecute dintr-un trecut pierdut prin noianul de ceasuri care s-au mai și defectat între timp.

Cumva vine iarna și brusc încep mirosurile trecutului să se concretizeze în imagini cu oameni dragi alături de care am împărțit trecutul. Pozele arată oameni care acum ni se par ciudați căci viața nu a fost tocmai blândă cu ei. Un flash, un colaj de imagini și mirosuri….

Cozonac, lămâie, zăpadă, omul de zăpadă, stelele prinse parcă cu lipici lichid de cer, frunzele arămii prinse în buchete în vaza din sufragerie… și toate astea au fost. Acum… doar frâne pe străzi părăsite, doar rugi indiscrete, doar haine noi și vorbe dure…. acum doar trecutul din buzunare ne mai amintește că e probabil să fi fost de fapt altcineva cândva. Cine suntem azi?

Azi… dureri indiscrete, refulări, refugii, frustrări, oameni ce ne-au fost prieteni și astăzi au rămas doar simple cunoștiințe.

Cum vor fi anii noștrii viitori?

(Bunicului… melodia)

Poza de aici

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.