Ioanaconstantin's Blog

Octombrie 7, 2010

Regele a murit! Trăiască regele! (Scurt tratat despre… actualitate)

Pornind de la sintagma atât de cunoscută în istoria universală:” Regele a murit! Trăiască regele!”, putem construi mai departe puțin exagerat ( dar cine mai poate cântări ce e exagerat și ce mai e în limitele bunului simț):’ ‘Presa de calitate a murit! Trăiască presa ce ne-a rămas!”.

Manualele de jurnalism scrise de oameni care au crezut cu tărie într-o presă liberă și care își respectă consumatorii ne arată la nivel teoretic că printre funcțiile presei se află și cea educativă. Element complet uitat de cei care au inventat tabloidizarea din patria noastră (parcă așa de numea această Românie?).

Dar poate că mai înainte a fost mondenul, miliardarii și fătucile care se plictisiseră prin culisele orașelor de prin spațiul carpato-danubiano-pontic. Din momentul în care s-a dat liber la sâni, botox, celebritate, playaback etc. presa de calitate s-a afundat în falimentul financiar iar mințile consumatorilor de media în falimentul educației, culturii, bunului simț, decenței. Ce poate fi mai penibil decât niște fete care își prezintă colecția de rochițe, poșetele, pantofii, pisicile, cățeii, profilele de facebook, aventurile de o noapte de prin toate bordelurile sau de prin nu știu ce conac? Și toate în prime-time. (Ce pierdere de repere și de valori, ar spune Oana Pellea… dar jumătate din tinerii de azi ar întreba cine e doamna asta? A pozat în Max, Playboy, Cancan..?).

Mi-a povestit o vecina de vreo 21 ani de la țară cum a văzut la televizor că o anume Adelina  a lui Vârciu negocia la un ziar un material contrafăcut (în care urma să se prefacă împreună cu domnul respectiv că se vor recăsători ) o sumă de 1.500 de euro. M-a întrebat dacă ar putea fi real. Și mi-a mărturisit că părinții ei ar fi dispuși să o ajute să încerce și ea o așa celebritate prin orașul lui Bucur. Vrea să își pună silicoane. Punct. Mie îmi dă cu virgulă…însă.

Desigur, între timp sunt în deces și toți cei care militau pentru altceva… pentru că a milita împotriva vulgarității e ca și cum ai încerca să te sinucizi.

În naivitatea mea cred așa: calitatea oricărui act al nostru încetează în momentul în care ne cunoaștem prea puțin identitatea, disprețuim respectul, bunul simț, decența, normele, naturalețea și ne hazardăm să ne găsim propriile modele într-o lume colorată de haine scumpe, machiaje execesive, idile, amantlâcuri, bârfe. Și mai cred că pentru aceia care încă se ghidează după elemente etice și firești devine deprimant, trist, aproape povară, să trăiască într-o lume al cărei sens nu există.

Acum, e drept că, nu e așa de grav că expunerea tuturor acestor personaje în toată mijloacele mass-media a devenit un element acut… mai grav e că niște oameni care se cheamă jurnaliști au dărâmată o piramidă a valorilor… Au dărămat-o de-a dreptul, nu doar au întors-o invers. Cine oare va mai avea timp să o reclădească? Cine dintre noi toți mai are competența asta? Căci, fenomenul e  general și nu ține doar de tabloide… până și politica se face la fel: discuții interminabile despre poșetele doamnei Udrea, despre șuvița lui Băsescu, despre amantele lui Bogdan Olteanul, despre cravata nu mai știu cui, despre mașinile lui Mazăre… în vreme ce realitățile noastre sunt…așa departe.

Suntem oripilați… dar stăm și ne uităm… n-am avea cum să nu o facem… avem circ peste tot. Doar circ… pâine s-a scumpit!

 

sursa foto: de aici

 

Anunțuri

Mai 20, 2010

dor de ducă

Filed under: gânduri — ioanaconstantin @ 5:16 pm
Tags: , , , ,

 

Citat din Oana Pellea:″ Mă doare România. Doare agresivitatea, răutatea, îmbâcseala, lipsa de educație, subcultura, mârlănia, mitocănia, suficiența.″

Cât adevăr comprimat într-o singură frază. Și mai ar fi ceva… se lasă o tristețe ciudată și un dor de ducă… spre orice alt meleag care s-ar putea deschide mai curat și mai limpede, căci știu că mai există și alte locuri cu procente mai mari de oameni educați, spirituali, modești și… minunați. (dacă îmi permiteți să spun așa).

Când eram mică puteam jura cu mâna pe Biblie, cum au jurat și Geoana și Băsescu, că eu n-am să plec niciodată din țara asta. Dar acum aș pleca cu primul avion, cu primul tren… ba chiar și cu prima bicicletă.

 Aș pleca și pe jos….precum Brâncuși.

 Ce pierdere dureroasă de repere…..

 sursa foto:flickr

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.