Ioanaconstantin's Blog

Octombrie 22, 2011

Muncitorește, românește… lucrările rezistă, persistă

Filed under: social — ioanaconstantin @ 6:51 am
Tags: , , , , ,

Locuiesc lângă linia tramvaiului 41, lângă pasajul de lângă Podul Grand, și în cei 10 sau 11 ani de când stau aici am văzut cum în fiecare primăvără și în fiecare toamnă autoritățile se gândesc să recondiționeze pasajul.

Totul se întâmplă brusc. Într-o dimineață devreme când tu, adormit și neprietenos ca mai toți oamenii treziți de la 6 dimineața, cobori treptele ca să treci prin pasaj și să iei un 41 care se vede venind pe Podul Grand, te împiedici de niște materiale. Auzi imediat niște râsete sau un sacadat ”Aveți grijă să nu vă loviți!”.

Eh, ridici privirea și ce vezi? Vreo 10 muncitori strânși în jurul unui domn îmbrăcat la costum care face măsurători din ochi căci doar are experiență. Le dă sfaturi, gândește profund precum Moromete pe podul din fața curții. Până te întorci seara acasă pasajul e deja un câmp de luptă, un șantier tipic românesc cu materiale împrăștiate peste tot și cu muncitori care sunt veșnic în pauza de masă. Vopsesc, zidesc, taie, împrăștie, țipă…. românește, balcanic…. te fluieră, fac remarci cretine.

Mai nou s-au apucat să pună faianță pe pereții pasajul. Niște plăci imense și albe ieftine la o primă impresie, așezate într-un mod modernist căci nu încep ca orice faianță de la muchia peretului cu tavanul ci o idee mai jos. Arată ca niște planșe ale unor elevi de clasa a 4 a.

Muncesc ei vreo 3-4 săptămâni, apoi  vin alți muncitori care se ocupă de iluminat sau de canalizare, de grilaje ș.a.m.d și gata! Avem un super pasaj! Până la următorul anotimp în care soarele începe să strălucească iar.

Doar că avem o mică-mare problemuță aici: la prima ploaie pasajul se umple ca un lac de acumulare și apa rezistă și persistă câteva zile. Deci, noi, pietonii trebuie să ne aruncăm pe deasupra și să tranversăm prin mașini, trebuie să facem 100 de metri sărituri garduri pentru că linia lui 41 este îngrădită. ( probabil singurul lucru bun)

Apoi pereții se cojesc, se crapă, faianța cade iar mirosul și mizeria sunt de nedescris.

Desigur, la primăvară muncitorii vor mișuna din nou, reluându-și ritualul.

La alegeri, pun pariu că domnul primar al sectorului 1 Andrei Chiliman ne va pune pe hârtie realizările dânsului din cele 2 mandate printre care și pasajul de la Turda. Putem noi, alegătorii, să spunem că n-a renovat, modificat, recondiționat? Nu. Măcar de dragul banilor investiți.

Există aici doar o singură parte bună: niște muncitori oarecare au un serviciu și nu intră în calculele domnului Boc despre șomaj. Deși, mai știi…. or avea carte de muncă? Cine poate știi? Nu e nicio plăcuță referitoare la lucrările ce se execută… nici firma, nici de unde provin banii, nici cine a comandat lucrările.

Trăiesc cu speranța că măcar de data asta faianța va rezista la români, temperaturi și timp. :)) Poate la anul nu mai trebuie să reabilităm din nou…. căci altfel, serios, mai bine am dona banii la un centru pentru copii. Cât despre lacul de acumulare ce apare după prima ploaie… măcar bărcuțe să ne dați!

Poza de aici

Anunțuri

Februarie 25, 2011

Bilanțul responsabilității sociale pe 2010

Filed under: social — ioanaconstantin @ 6:10 pm
Tags: , , , , , , ,

Le-a luat ceva vreme marilor companii până au înțeles că implicarea lor în problemele sociale nu trebuie pusă în avizierul spațiului publicitar și asta pentru că în România majoritatea companiilor și a indivizilor au simțit nevoia de-a lungul timpului de a arăta public cât de mult altruism au.

Campaniile de responsabilitate socială sunt precum viața intimă a fiecăruia dintre noi: nu e necesar să fie povestite la microfon în cea mai aglomerată intersecție din oraș. Evident că e nevoie de mediatizare dar nu de mediatizarea conceptului de ” filantrop” ci de mediatizarea riscurilor la care suntem expuși noi și mediul înconjurător, e nevoie de mediatizarea unor mișcări care să ne schimbe prejudecățile, atitudinile, mentalitatea și mai ales comportamentul.

Astfel că am răspuns prezent la inițiativa Bilanțului Campaniilor de Responsabilitate Socială a portalului www.responsabilitatesociala.ro

1.  Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?

Avon-Campania Promisiunilor– Cred că e nevoie de astfel de campanii mai ales în România, țara în care toți ne pricepem la fotbal, politică și medicamente. Românul trebuie să învețe cultura mersului la doctor și să renunțe la a folosi remedii pentru diferite boli așa cum făceau bunicii noștri iar româncele trebuie să accepte că a merge la controale de rutină le poate salva frumusețea, sănătatea și mai ales viața.

 Vodafone- parteneriatul lor cu ONG-urile și emisiunea de pe Prima TV i-a învățat pe români cultura voluntariatului și mai cred că le-a adus pe multe dintre vedetele noastre autohtone cu picioarele pe pământ… pe un pământ plin de oameni cu nevoi și suferințe.

OTP Bank- Dreptul de a citi– pentru că eu cred în ideea: Cărțile sunt ferestre în ziduri.

2. In ce masura marile companii au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?

Anul 2010 a adus o extindere a implicării în societate a marilor companii mai mult decât în alți ani. Iar această extindere are ecou în comportamentul cotidian al oamenilor simpli și cred că încetul cu încetul o să reușim să ne modificăm comportamentele, atitudinile, convingerile… mentalitatea.

3. Ce asteptari ai de la companii in privinta responsabilitatii sociale pentru 2011?

Cred că România este foarte ofertantă pentru tărâmul responsabilității sociale. Avem de lucrat enorm la mentalitate iar marile companii ar trebui să se implice mai mult în dezvoltarea educației copiilor din mediul rural pentru că în definitiv nu aceștia sunt vinovați pentru că nu au avut șansa de a se naște în locuri unde școlile sunt bine utilate, nu ei sunt vinovați că s-au născut în familii cu părinți violenți sau foarte săraci. Alte zone pe care ar trebui să se pună accentul sunt: violența domestică, problemele de mediu, cultura cititului, sănatatea, sprijinirea artiștilor tineri.  

4. Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii sa fie mai responsabile in 2011?

Dacă anul 2011 va aduce campanii interesante și aproape de realitațile cu care se confruntă românii aș fi dispusă să plătesc mai mult pentru produsele lor dacă aș știi că banii vor ajunge la cauze importante și apoi încerc mereu să promovez campaniile care contează.

P.S. Dacă vreți și voi să faceți Bilanțul pentru 2010, detalii găsiți pe http://www.responsabilitatesociala.ro/dialoguri/bilantul-responsabilitatii-sociale-pe-2010.html

sursa foto: aici

Ianuarie 26, 2011

La o cafea cu intelectuali și moraliști

Spunea cineva că Europa văzută din avion vara seamănă cu o lungă insulă plină cu terase la care oamenii stau și beau bere și răcoritoare. Iarna se umplu cafenelele și am impresia că dacă toate cafenelele din București ar lăsa ușile deschise orașul ar fi invadat de fum de țigară.

Toate cafenelele prin care îmi pierd vremea înainte și după facultate au același tip de clienți: studenți și studente care își bârfesc profesorii, colegii, se plâng de viața lor… Așa că mare mi-a fost uimirea când l-am văzut intrând într-o dimineață într-o astfel de cafenea pe Tudor Octavian însoțit de un fost membru al Camerei de Comerț (de acum 15 ani). S-au așezat la masa de lângă mine și îmi place să cred că în ziua aia am băut o cafea cu Tudor Octavian. Am ascultat pe furiș conversația lor despre cărți, despre politică, despre societate, despre valori… despre noi fiecare în parte… L-am urmărit cu câtă plăcere a scos din geantă câteva cărți  și cum ne urmărea pe noi cei mai tineri din jurul lor… probabil  noi toți am fost un studiu de caz intresant.

Mi-am dat seama că în realitate nu pare să aibă aceleași valori și aceleași credințe pe care le argumentează atât de credibil și de coerent la Realitatea.

Aș spune că în zilele noastre între cele 2 ” realități” a intervenit una  nouă numită bani și context. Iar pentru această realitate intermediară, cred eu, mulți oameni de valoare și cu potențial au îngenunchiat în fața așa-zișilor ”moguli”.

Mai târziu, seara, vorbea la Realitatea despre pierderea de valori din societatea românească.

Decembrie 29, 2010

arome naturale cu arome naturale

Filed under: social — ioanaconstantin @ 12:33 pm
Tags: , , , , , ,

Mă uit la reclame și citesc etichete. Analizez campanii de promovare ca la școală, sunt dependentă să critic, să modific… E un defect, un viciu… puțini îl înțeleg.

Mă întreb însă oare cum am ratat minunea minunilor: ingredientele de pe sticla de Fanta… Poate nu știați dar Fanta conține suc cu arome naturale de portocale cu alte arome naturale. Așa pur și simplu, fără punct și fără virgulă… deci aromele naturale de portocale mai pot avea și alte arome naturale… nu vreau să știu ce fel de arome… chiar nu!

Ok… mă duc să beau o Cola… cu aromă de Coca-Cola.

Noiembrie 9, 2010

Sărăcia ca formă de violență

Filed under: social — ioanaconstantin @ 4:50 pm
Tags: , , , , , ,

Saracia este cea mai rea formă de violență. (Gadhi)

Lumea se împarte de fapt în mai multe lumi. Iar lumea adevărată, lumea-junglă, ajungi să o cunoști cel mai bine în periferii (de orașe, de sate), doar în mediile în care oamenii sunt mai săraci, mai puțin educați și au ca repere violența, agresivitatea. Lupta lor de supraviețuire e o luptă la propriu care se supune principiului: supraviețuiește cel mai puternic.

Rămâne o întrebare: care sunt șansele de reeducare, de cizelare pe care le au acei copii care se nasc în astfel de medii? Cred că niciun mediu nu îi poate schimba în esență pentru că e aproape imposibil să modifici ceva ce e genetic.

Desigur, cel mai adesea îi discriminăm pe acești oameni, îi judecăm și îi catalogăm dar uităm că în momentul în care nevoile noastre bazice nu ne sunt satisfăcute reacționăm aproape asemănător. Când sărăcia lucie urlă…. și omul, prin natura sa, se manifestă violent.

Dar ca întotdeauna există și excepții… am întâlnit și oameni săraci dar demni, oameni care trăiesc mai curat, mai frumos, mai cu teamă de divinitate, decât cei mai bogați, mai stilați și mai educați oameni….

Octombrie 16, 2010

Insula din 120.000 de sticle reciclate

Filed under: social — ioanaconstantin @ 9:58 am
Tags: , , ,

Stirile din weekend sunt putine si cel adesea sunt mondenitati dar am gasit si o altfel de stire pe care am scris-o cu multa curiozitate pe www.renne.ro. E vorba despre ecologie si oameni care inca mai tin la natura. Noi am putea invata macar sa reciclam selectiv…. ma gandesc.

Un britanic si-a construit propriul paradis din 120.000 de peturi reciclate. Insula se afla in regiunea mexicana Calcun si are o casa, 2 iazuri, plaja si o cascada alimentata la energie solara.  Articolul integral il puteti citi in revista renne http://renne.ro/social/un-britanic-si-a-construit-propria-insula-din-sticle-reciclate/.

Ma intreb cate insule ar putea construi din peturile aruncate de romani?

Octombrie 3, 2010

Povești din tren

Filed under: social — ioanaconstantin @ 4:21 pm
Tags: , , , , , ,

Merg  cu trenul de când eram doar un ghemotoc în brațele bunicilor și aproape că știu cu ochii închiși fiecare părticică din priveliștile pe care ruta Craiova-București le poate arunca în ochii noștri înfometați de verde. S-au schimbat multe dar păstrez în memorie imaginile din trecut… imaginile care erau mult mai curate, mai clare si mai naturale (asta dacă natura mai e naturală). S-a schimbat și Oltul… dintr-o mare de apă într-o plajă ciudată cu bancuri de nisip și cu din ce în ce mai puțini pescari. Un singur lucru a rămas constant: oamenii. Și ei pot fi împărțiți cu ușurință în două-trei categorii esențiale: vorbăreții, gălăgioșii/mitocanii și oamenii care stau și ascultă, cărând cu ei povești triste, amare, uneori prea dureroase.

În ultima mea călătorie am întâlnit un bătrân care ar putea cu ușurință să câștige orice concurs de fizică, matematică, filosofie, sport, literatură sau istorie. Are 70 și ceva de ani și a fost campion național la box…. a lucrat pentru japonezi pe vrea comuniștilor dar a făcut și vreo 2 ani de închisoare pentru că i-a vorbit de rău pe ruși dar și pe Ceaușești.  A locuit câțiva ani în Franța, Belgia, Italia și Japonia. Face probleme de fizică din revista de fizică… așa pentru plăcerea artei și pentru a nu-și ieși din mână. Nu e vreun domn sofisticat, îmbrăcat în costum… are diabet, e îmbrăcat în haine rupte, murdare, care emană un miros greu de suportat, are un  baston din lemn și o sacoșă murdară… dar e resemnat… trăiește prin trecutul pe care l-a avut, are o demnitate extremă… nu cere nici milă și nici nu i se pare că pensia pe care o are e mică… ba chiar consideră că aproape 1.000 de lei e mult.

Îl enervează doar că trenurile au început să aibă întârzieri de mai bine de 45 de minute. Și motivul pentru asta aș vrea să-l cunosc și eu… Sau mai exact dragă CFR-ule… de ce trebuie eu să îmi pierd aproape o oră din viața mea pentru că tu nu respecți programul?

Am senzația că oamenii de valoare sunt ” ajutați” să se piardă cât mai repede în țara asta. Și avem deja o tradiție în a ne uita campionii și bătrânii. Păcat.

Iulie 16, 2010

”Defectă” într-o lume anormală

Filed under: social — ioanaconstantin @ 7:09 am
Tags: , ,

Știu că, probabil, că ați ajuns la saturare în urma vreme ascultăndu-i și citindu-i pe ziariști despre moartea Mădălinei Manole. Eu nu m-am uitat la televizor în ultima vreme, am citit câteva articole pe net… dar le-am triat mai întâi. Am citit și SMS-ul ei… se simțea defectă… într-adevăr… a fost defectă într-o lume anormală, într-o industrie muzicală care a mizat pe fuste scurte, implanturi de silicon, muult ruj, haine excentrice și playback continuu.

A fost un om care a cunoscut prea puțin fericirea… iar noi ar trebui să învățăm să nu mai judecăm.

Altfel, n-am fost un fan al ei… dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să nu le purtăm respect și recunoaștere celor valoroși. Dumnezeu să o odihnească!

sursa foto: www.realitatea.net

Iulie 5, 2010

Sărăcia ca formă de violență

Filed under: social — ioanaconstantin @ 9:32 pm
Tags: , ,

Săracia este cea mai rea formă de violență, spunea Gadhi. Și după toată treaba asta cu criza mondială cred că  premisa a fost demonstrată.

Eu, însă, am trăit o viață întreagă ghidându-mă după ideea că oamenii săraci sunt mai modești, mai demni, mai frumoși… Ce s-a schimbat între timp?

sursa foto: de aici

Iunie 11, 2010

Lipsa de reacție

Filed under: social — ioanaconstantin @ 1:00 pm
Tags: , , ,

Mă obsedează de mai bine de un an o știre despre o femeie care era casieriță într-un hypermarket din Germania și care a fost dată afară pentru că nu dăduse  rest echivalentul unui ban românesc. (adică nu 1.000 de lei vechi, ci 100 de lei vechi).  La noi… nu ți se mai dau nici 1-2 lei uneori rest.

E o problemă de educație, de bun-simț, de respect și de demnitate. Multă vreme i-am judecat pe aceia care sună la poliție când o mașină staționeză aiurea sau când proprietarul chioșcului din colț își ține lăzile de băuturi pe spațiul public fără autorizație… dar am ajuns la concluzia că aceia care fac tot felul de reclamații și de plângeri sunt mai curând de apreciat decât de disprețuit.

Cu toții observat nereguli și ilegalități în jurul nostru, cu toții comentăm cu familia și cu prietenii dar niciodată nu avem curajul să comentăm și oficial…. și deja e prea târziu pentru reacție… țara asta e bolnavă!

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.