Ioanaconstantin's Blog

Noiembrie 5, 2011

La 7 ani dansatoare in cluburi de noapte

Filed under: jurnalism — ioanaconstantin @ 11:44 am
Tags: , , ,

În fiecare zi citim știri care ne amuză, ne înspăimântă sau pur și simplu ne sunt utile. Dar există și știri care ne rămâne întipărite pe suflet, în minte… pentru că nu găsim niciun mecanism prin care să ne explicăm la nivel de ceea ce în seamă normalitatea infomația.

O astfel de știre este și cea despre o fetiță din Mongolia care la numai 7 ani muncește în cluburi de noapte ca dansatoare de latino pentru a-și întreține părinții bolnavi.

Știrea integrală o găsiți aici: Dansatoare în cluburi la 7 ani

Anunțuri

Octombrie 7, 2010

Regele a murit! Trăiască regele! (Scurt tratat despre… actualitate)

Pornind de la sintagma atât de cunoscută în istoria universală:” Regele a murit! Trăiască regele!”, putem construi mai departe puțin exagerat ( dar cine mai poate cântări ce e exagerat și ce mai e în limitele bunului simț):’ ‘Presa de calitate a murit! Trăiască presa ce ne-a rămas!”.

Manualele de jurnalism scrise de oameni care au crezut cu tărie într-o presă liberă și care își respectă consumatorii ne arată la nivel teoretic că printre funcțiile presei se află și cea educativă. Element complet uitat de cei care au inventat tabloidizarea din patria noastră (parcă așa de numea această Românie?).

Dar poate că mai înainte a fost mondenul, miliardarii și fătucile care se plictisiseră prin culisele orașelor de prin spațiul carpato-danubiano-pontic. Din momentul în care s-a dat liber la sâni, botox, celebritate, playaback etc. presa de calitate s-a afundat în falimentul financiar iar mințile consumatorilor de media în falimentul educației, culturii, bunului simț, decenței. Ce poate fi mai penibil decât niște fete care își prezintă colecția de rochițe, poșetele, pantofii, pisicile, cățeii, profilele de facebook, aventurile de o noapte de prin toate bordelurile sau de prin nu știu ce conac? Și toate în prime-time. (Ce pierdere de repere și de valori, ar spune Oana Pellea… dar jumătate din tinerii de azi ar întreba cine e doamna asta? A pozat în Max, Playboy, Cancan..?).

Mi-a povestit o vecina de vreo 21 ani de la țară cum a văzut la televizor că o anume Adelina  a lui Vârciu negocia la un ziar un material contrafăcut (în care urma să se prefacă împreună cu domnul respectiv că se vor recăsători ) o sumă de 1.500 de euro. M-a întrebat dacă ar putea fi real. Și mi-a mărturisit că părinții ei ar fi dispuși să o ajute să încerce și ea o așa celebritate prin orașul lui Bucur. Vrea să își pună silicoane. Punct. Mie îmi dă cu virgulă…însă.

Desigur, între timp sunt în deces și toți cei care militau pentru altceva… pentru că a milita împotriva vulgarității e ca și cum ai încerca să te sinucizi.

În naivitatea mea cred așa: calitatea oricărui act al nostru încetează în momentul în care ne cunoaștem prea puțin identitatea, disprețuim respectul, bunul simț, decența, normele, naturalețea și ne hazardăm să ne găsim propriile modele într-o lume colorată de haine scumpe, machiaje execesive, idile, amantlâcuri, bârfe. Și mai cred că pentru aceia care încă se ghidează după elemente etice și firești devine deprimant, trist, aproape povară, să trăiască într-o lume al cărei sens nu există.

Acum, e drept că, nu e așa de grav că expunerea tuturor acestor personaje în toată mijloacele mass-media a devenit un element acut… mai grav e că niște oameni care se cheamă jurnaliști au dărâmată o piramidă a valorilor… Au dărămat-o de-a dreptul, nu doar au întors-o invers. Cine oare va mai avea timp să o reclădească? Cine dintre noi toți mai are competența asta? Căci, fenomenul e  general și nu ține doar de tabloide… până și politica se face la fel: discuții interminabile despre poșetele doamnei Udrea, despre șuvița lui Băsescu, despre amantele lui Bogdan Olteanul, despre cravata nu mai știu cui, despre mașinile lui Mazăre… în vreme ce realitățile noastre sunt…așa departe.

Suntem oripilați… dar stăm și ne uităm… n-am avea cum să nu o facem… avem circ peste tot. Doar circ… pâine s-a scumpit!

 

sursa foto: de aici

 

August 17, 2010

Cândva… din nou.. presa pupincuristă și jurnalistul care pupă tot

Filed under: jurnalism — ioanaconstantin @ 4:39 pm
Tags: , , , ,

Povestește Robert Turcescu pe blogul său despre o perioadă pe care nu ne-o mai amintim prea bine, perioadă în care ne hrăneam cu iluziile unei prese libere, cu reportaje și anchete măsluite… o perioadă ce pare îndepărtată dar care era prin 2003 sub sfânta guvernare PSD. Pe atunci sufla vânt de comandă politică mai aprig decât azi. Povestea întreaga, spusă sau scrisă profesionist și cu har de Turcescu o găsiți chiar aici.

Azi…veți spune că e la fel. Și aveți dreptate… dar azi avem două vânturi diferite care suflă în redacții diferite sau măcar în colțuri de redacții diferite. Un vânt e al celor de la putere și un altul e al celor care tânjesc la marele ciolan care se se prăjește pe grătarul public sub soare.

Dar, să știți că mai sunt și jurnaliști obiectivi, naturali și veșnic curioși. Eu am reperat câțiva și i-aș aminti pe Dan Turturică și pe Robert Turcescu. Dar mai sunt și alții.

Altfel, pentru mine lucrurile sunt simple… la fel de simple în presa ca și în viața reala:dacă îți place înghețata de cacao atunci n-ai să cumperi niciodată de vanilie doar de dragul cuiva (și uneori acest cuiva e un teanc de bancnote. trist!) Pentru că treaba asta se cheamă pupincurism. Și, sper, că mă veți ierta pentru termenul mai puțin elitist.

Zile răcoroase vă doresc.

sursa foto: arhivafoto

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.