Ioanaconstantin's Blog

decembrie 5, 2010

Altfel

Filed under: personal — ioanaconstantin @ 2:24 pm
Tags: , , , , , , ,

Amintirile sunt singurele pe care nimeni nu ni le poate lua niciodată… trăim prin ele, iubim prin ele… și suntem în siguranță cu ele….

Eu îmi amintesc așa….

<<E dimineață de decembrie. Focul mocnește tăcut în plită.

Am 5 ani.

Lemnele trosnesc deodată. ” A plesnit un drac!”, spune bunica. ’’Așa se zice când trosnesc lemnele așa.’’ O franzelă mai veche stă pe plită… să se mai înmoaie. Din ligheanul alb mirosul aluatului de cozonaci miroase ca un vârtej de lămâie, rom, zahăr și cacao… e așa dulce… și se lipește pe buze. Promit pentru a mia oară să nu mai mănânc pentru că îmi face rău la stomac. Mă mai joc puțin cu degetele prin el, până bunica decide să-l facă cozonaci și să-l pună sus pe soba din dormitor ca să crească. Sunt prea mică să ajung acolo… așa că îmi găsesc altceva de făcut.

Mă duc în curte după bunicul care sparge lemne pentru cuptor. Ciobănel, câinele nostru ciobănesc mioritic, se uită galeș din cotețul lui. E ultima iarnă în care bunicul mai e sănătos. Probabil Ciobănel știa. E frig… dar e un frig cald. Zăpada strălucește. Încă mai credeam că e făcută din zahăr… cum mai credeam și că zahărul e de dulce… doar e dulce, nu? Mama se ceartă cu bunica și bunica se ceartă cu mama. Niciodată n-au fost calme și blânde una cu alta. Mă întorc în casă. Bunica pregătește pana de pasăre ca să ungă cu ou cozonacii pe deasupra ca să iasă strălucitori… cum numai ea știa să-i facă. Mă joc cu pana puțin până le vine rândul cozonacilor. Bunicul mă trage cu sania pe stradă. Am obrajii roșii, bunica îl ceartă de frică să nu răcesc.

Seara am 7 cozonaci superbi și rumeni… dar pot mânca abia mâine când e Crăciunul. Trebuie să fiu cuminte… doar vine Moșul. Dar Moșul nu știe că eu am căutat deja prin paltonul bunicului și am găsit toate portocalele și mandarinele. Am și mâncat câteva. Mă va ierta…. M-a iertat!>>

Reclame

5 comentarii »

  1. Frumoase amintiri…

    Comentariu de DianaEmma — decembrie 5, 2010 @ 5:21 pm | Răspunde

  2. aud si acum cum scartaia zapada pe ulita copilariei.Amintirile-globuri agatate de crengile sufletului nostru.cu cat mai vechi ,cu atat mai dragi..

    Comentariu de monica — decembrie 5, 2010 @ 5:34 pm | Răspunde

  3. Ce dor mi-e de copilarie, de bunicul care ma ducea cu saniuta, de bunica mea care-mi facea branzoici si cozonaci… s-au dus in alta lume si au ramas doar amintirile…

    Comentariu de Diana — decembrie 6, 2010 @ 10:41 am | Răspunde

  4. @ Diana: cumva cred că încă ne veghează de acolo de sus.

    Comentariu de ioanaconstantin — decembrie 6, 2010 @ 5:23 pm | Răspunde

  5. frumoase amintiri

    Comentariu de aripidefluture — decembrie 7, 2010 @ 2:49 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: