Ioanaconstantin's Blog

Decembrie 31, 2010

Lista cu dorințe

Filed under: gânduri — ioanaconstantin @ 11:57 am

 

De cum se lasă gerul și în aer miroase a sărbătoare înțeleg că s-a mai dus un an. S-a mai dus un an în care am pierdut oameni dragi, am câștigat prieteni grozavi sau am cunoscut pur și simplu oameni minunați de la care am învățat și am înțeles multe despre  viață, la fel cum am cunoscut și oameni care se înscriu în cercul celor care au o micime ce se răsfrânge peste bun simț și valoare precum o mlaștină peste un lan de trandafiri. Dar s-a mai dus și un an în care m-am îndepărtat de visele mele, de ambițiile mele, la fel cum m-am apropiat mai mult de ceea ce visam să devin.

Am învățat cu timpul că lista cu dorințe și cu realizări pe care o facem la sfârșit de an este cea mai curată formă de autocunoaștere. În scris, între 4 ochi, noi și foaia de hârtie în complicitate cu pixul, dorințele noastre capăt un soi de aer de oficial, de imperativ.

Și totuși urăsc momentele astea în care fac o listă, o alta, cu o mie una de dorințe despre ceea ce sunt și ceea ce aș vrea să fac. Urăsc momentul ăsta pentru că știu că până la următoarea listă am să fac eu într-un fel și am să mă împiedic de tot felul de amănunte și de tot felul de oameni mici și n-am să realizez nimic. Am să cred în fiecare zi că o să mai vină și o altă zi și nu e grabă…. devenirea se va întâmpla ea cândva, cumva… pentru că soarta e scrisă în stele… de fapt… destinul e opera celor puternici și scuza celor slabi. Și atâta vreme cât nu vom găsi argumentele cu care să combatem zicala o să fim doar niște simpli oameni frustrați sau aroganți după caz.

Însă… tradițiile nu e bine să fie întrerupte… așa că am să mă duc la foaia mea și am să scriu… pentru a, poate, 15 oară.

Vă doresc un an minunat… dar și un an în care să aveți puterea să schimbați cursul vieții voastre… pentru că uneori schimbarea este totul!

Decembrie 29, 2010

arome naturale cu arome naturale

Filed under: social — ioanaconstantin @ 12:33 pm
Tags: , , , , , ,

Mă uit la reclame și citesc etichete. Analizez campanii de promovare ca la școală, sunt dependentă să critic, să modific… E un defect, un viciu… puțini îl înțeleg.

Mă întreb însă oare cum am ratat minunea minunilor: ingredientele de pe sticla de Fanta… Poate nu știați dar Fanta conține suc cu arome naturale de portocale cu alte arome naturale. Așa pur și simplu, fără punct și fără virgulă… deci aromele naturale de portocale mai pot avea și alte arome naturale… nu vreau să știu ce fel de arome… chiar nu!

Ok… mă duc să beau o Cola… cu aromă de Coca-Cola.

Decembrie 12, 2010

secretele trecutului

Filed under: personal — ioanaconstantin @ 10:15 am
Tags: , ,

În trecut ne simțim în siguranță pentru că avem impresia că nimic rău nu ni se mai poate întâmpla dar uităm că tot ceea ce a trecut se poate întoarce, poate reveni cu forță înapoi în viețile noastre.

Nu putem fugi de trecut, negând și ascuzând ceea ce a fost cândva. Nu putem să credem că putem ascunde la nesfârșit lucruri și oameni care au făcut parte din viața noastră. Adevărurile pe care le purtăm cu noi sunt mai puțin periculoase și atrag mai puține judecăți decât secretele noastre. E fals că secretele noastre le purtăm o viață cu noi și că ele mor cu noi. Ele trăiesc dincolo de noi, împreună cu noi… și în momentele de liniște ele vor fi singurul film care va rula despre noi.. independent de noi.

Decembrie 5, 2010

Altfel

Filed under: personal — ioanaconstantin @ 2:24 pm
Tags: , , , , , , ,

Amintirile sunt singurele pe care nimeni nu ni le poate lua niciodată… trăim prin ele, iubim prin ele… și suntem în siguranță cu ele….

Eu îmi amintesc așa….

<<E dimineață de decembrie. Focul mocnește tăcut în plită.

Am 5 ani.

Lemnele trosnesc deodată. ” A plesnit un drac!”, spune bunica. ’’Așa se zice când trosnesc lemnele așa.’’ O franzelă mai veche stă pe plită… să se mai înmoaie. Din ligheanul alb mirosul aluatului de cozonaci miroase ca un vârtej de lămâie, rom, zahăr și cacao… e așa dulce… și se lipește pe buze. Promit pentru a mia oară să nu mai mănânc pentru că îmi face rău la stomac. Mă mai joc puțin cu degetele prin el, până bunica decide să-l facă cozonaci și să-l pună sus pe soba din dormitor ca să crească. Sunt prea mică să ajung acolo… așa că îmi găsesc altceva de făcut.

Mă duc în curte după bunicul care sparge lemne pentru cuptor. Ciobănel, câinele nostru ciobănesc mioritic, se uită galeș din cotețul lui. E ultima iarnă în care bunicul mai e sănătos. Probabil Ciobănel știa. E frig… dar e un frig cald. Zăpada strălucește. Încă mai credeam că e făcută din zahăr… cum mai credeam și că zahărul e de dulce… doar e dulce, nu? Mama se ceartă cu bunica și bunica se ceartă cu mama. Niciodată n-au fost calme și blânde una cu alta. Mă întorc în casă. Bunica pregătește pana de pasăre ca să ungă cu ou cozonacii pe deasupra ca să iasă strălucitori… cum numai ea știa să-i facă. Mă joc cu pana puțin până le vine rândul cozonacilor. Bunicul mă trage cu sania pe stradă. Am obrajii roșii, bunica îl ceartă de frică să nu răcesc.

Seara am 7 cozonaci superbi și rumeni… dar pot mânca abia mâine când e Crăciunul. Trebuie să fiu cuminte… doar vine Moșul. Dar Moșul nu știe că eu am căutat deja prin paltonul bunicului și am găsit toate portocalele și mandarinele. Am și mâncat câteva. Mă va ierta…. M-a iertat!>>

Decembrie 2, 2010

traseu de noapte

Filed under: personal — ioanaconstantin @ 4:36 pm
Tags: , , , ,

luna și-a întins scena

peste plapuma de simple depresii nocturne

sirene de ambulanțe grăbite

zgârie liniștea unui oraș în care

zgomotul e o stare de pace

e încă devreme

iar noaptea colindă prin amintiri.

Blog la WordPress.com.