Ioanaconstantin's Blog

Iulie 23, 2010

Rugă și haos

Filed under: gânduri — ioanaconstantin @ 11:40 am
Tags: , , , , , ,

Am trăit mai bine  de 19 ani de viață înălțându-mi privirea spre cer și cerând tot soiul de lucruri materiale, fixe, seci, fără substanță… și acum îmi dau seamă că de fapt e sfâșietor să nu ai liniște, să nu fii împăcat, să nu ai iubire, să pierzi oameni dragi, să înțelegi că haosul e de fapt starea naturală în care locuiești și cu care te hrănești. Și în momentele astea te îndrepți cu privirea spre cer…. dar nu degeaba… mai sper.

Sunt atâtea lucruri minunate și atâția oameni dragi care roiesc în jurul nostru și pe care ochii noștri nu reușesc să le deslușească și să-i vadă. Vremea trece și vorba cântecului ” Toate au fost la vremea lor ceva exagerat”, și ne transformăm din oameni mici în adulți încărcați de cotidianul arzător și de legile dure ale existenței.

Mă uit la toți copilașii cu care am copilărit în satul bunicilor și îi văd cu bebeluși în brațe… și nu înțeleg când au trecut de la plastelină la scutece… și nu mă mai regăsesc nici pe mine… iar oglinzile îmi conturează cu abundență cearcănele și înțeleg acum totul: Eu adaug ani vieții, nu viață anilor! Voi să nu faceți așa!

sursa foto: galeria personală

Anunțuri

Iulie 16, 2010

”Defectă” într-o lume anormală

Filed under: social — ioanaconstantin @ 7:09 am
Tags: , ,

Știu că, probabil, că ați ajuns la saturare în urma vreme ascultăndu-i și citindu-i pe ziariști despre moartea Mădălinei Manole. Eu nu m-am uitat la televizor în ultima vreme, am citit câteva articole pe net… dar le-am triat mai întâi. Am citit și SMS-ul ei… se simțea defectă… într-adevăr… a fost defectă într-o lume anormală, într-o industrie muzicală care a mizat pe fuste scurte, implanturi de silicon, muult ruj, haine excentrice și playback continuu.

A fost un om care a cunoscut prea puțin fericirea… iar noi ar trebui să învățăm să nu mai judecăm.

Altfel, n-am fost un fan al ei… dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să nu le purtăm respect și recunoaștere celor valoroși. Dumnezeu să o odihnească!

sursa foto: www.realitatea.net

Iulie 12, 2010

de 15 ani pentru eternitate

Filed under: personal — ioanaconstantin @ 10:00 pm
Tags: , , ,

Ș.,

(lui Ș., copilul  bolnav de Sindromul Down care a schimbat viziunea mea despre viață, despre tristețe și despre lupta cu existența… )

Aici e toamnă…chiar dacă soarele izbește cu putere în luna lui iulie…. sufletul e zgribulit și durerea taie inima precum măcelarul șunca. E stare de durere, de frustrare, de ură… de strigăt spre cer… și dorință de fugă, dor de alte locuri în care să fie mai bine… mai liniște… în casă acum e iad… și bunica se luptă să ajungă în rai…. sau poate Domnul a fost bun cu ea și a ajuns deja…

Închei scurt anul ăsta… sunt obosită, debusolată, tristă și singură… atât de singură încât aud scârțâitul trecutului pe geamuri… și câtă teamă de viitor…

La mulți ani, suflete drag! pentru 15 ani și pentru eternitate

Iulie 8, 2010

Pod spre viitor

Filed under: personal — ioanaconstantin @ 1:23 pm
Tags: , , ,

În momente de criză ne construim poduri imaginare între noi și viitor pe care le tranversăm cu ochii minții și ne cuibărim în culcușul liniștit al imaginației. Ne trezim în dimineața următoare și ceasul deșteptător dă alarma unui nou travaliu în care uităm să ne mai stabilim și întâlniri cu noi.

Când tăcerea lovește ne cufundăm în taskuri și deadline-uri stabilite de alții pentru a amâna momentele cruciale în care din oglindă se aude vocea rece a tristeților noastre derizorii.

sursa foto: freedigitalphotos

Iulie 5, 2010

Sărăcia ca formă de violență

Filed under: social — ioanaconstantin @ 9:32 pm
Tags: , ,

Săracia este cea mai rea formă de violență, spunea Gadhi. Și după toată treaba asta cu criza mondială cred că  premisa a fost demonstrată.

Eu, însă, am trăit o viață întreagă ghidându-mă după ideea că oamenii săraci sunt mai modești, mai demni, mai frumoși… Ce s-a schimbat între timp?

sursa foto: de aici

Iulie 2, 2010

Până la cer si dincolo de el

Filed under: personal — ioanaconstantin @ 7:08 am

Săptămâna trecută a urcat si bunica pe o stea… s-a așezat pentru eternitate în ceruri, lângă bunicul…

Am avut mintea blocată în ultimele zile… dar sufletul meu va rămâne blocat pentru totdeauna în trecut. Mi-au rămas doar flashuri și mirosuri… cozonacul, câmpul, strugurii transformați în stafide, căpșunile din grădină, hainele croșetate, sfaturile, vocea, zâmbetul, sentimentul că lor le pot vorbi ca și când mi-aș vorbi mie…

Am crezut pentru o secundă că am pierdut-o dar am înțeles apoi că nu e așa. Unul dintre preoții care au ținut slujba a spus: Un lucru despre care știi unde e, nu e piedut!

Am să spun din nou: a fost o onoare pentru mine să îi am ca bunici, un privilegiu. Bunicul a fost iubirea vieții mele, iar bunica…. un model, cel mai coerent și mai bun model. Iar amândoi au vărsat din cupa cu demnitate, respect, iubire, frachețe, sobrietate și ambiție și peste mine…. Mulțumesc!:) Și mai ar fi și cei 50 de ani de căsnicie pe care i-au avut…

Dumnezeu să îi aibă în grijă!

p.s. sper ca voi să fii avut o săptămână mai liniștită!

la bună recitire!

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.