Goluri de și (repostată)

Pentru că am găsit-o la finalul unui dosar capsată. De pe vremea când scriam mult…

Trăim cu goluri în suflet
Trăim cu viata toata într-un suflu
Eu n-am trăit cum se trăiește
Eu m-am trăit pe mine…
Și asta uneori mai doare…

Alteori trăim în livada cu vișini a lui Cehov
Înzăpeziți în vise și dorințe goale

Iar uneori umblăm prin burta unui pește
Precum un Iona mai modern

Strigăm diverse
și cumpărăm
Un șir de realităti sinistre
Eu m-am trăit pe mine
Și asta mai mă doare uneori

Dar mă adun din cenușă
Și mă strâng în brațe în liftul gol
Adesea când am timp să urc 10 etaje inutil
În timp ce cobor îmi verific creditul
Și chitanțele de ieri

Zile urbane

Era luni și timpul a fugit când alarma a strigat.

Era marți și miros de cafea la metrou.

Era miercuri și căutai un cuvânt potrivit.

Era joi și semaforul se stricase.

Era vineri și ai pierdut petale pe drum.

Era sâmbătă și Tom îi punea capcane lui Jerry la TV.

Era duminică și … doare singurătatea zilelor în care toată lumea doarme.

sursa foto: Deviantart

zboruri pe tavanul urban

pescărușii își zboară ninsoarea

peste umbrele unei lumini căprui

lovituri de cuțit în tavan se aud

miroase a resemnare.

cerul se destramă în fâșii lunatice de soare

coboară în zbor de fantasme

lumina nocturnii de pe stadion,

imnuri cantate din tribune rasuna

in noaptea in care orasul

a luat foc intr-un joc

de artificii urbane.

luminile de pe panouri

se ratacesc în zare.

din tramvai

trecutul pare o șină întreruptă la intrarea în mare.

sursa foto: de aici

O corabie numită viață

cerul își ninge frigul peste umbrele noastre răsfirate

colaci de lacrimi se întind

în umbra marilor speranțe

trecutul face turul inimii

și izbucniri de plânset mut

se aud aievea.

mă transform în panici de lut

și ascult vijelia ultimelor trăiri

caut florile din zăpada albă

și înțeleg că s-au dus vremurile bune

dar cine oare ar mai putea să înțeleagă

că-n calendarul vieții s-au încheiat deja

irisul și timusul

și au rămas doar furtuni ce ne maturizează

și ne lasă naufragiați

în corabia numită viață.

 

iar ultimul pescăruș

se aude zburând peste orașul în formă de floare.

acum doar lutul mai acceptă

că lacrimile sunt vitale

pentru continuitate

căci ele sunt ploaia toată.

 

zile cu soare și zile cu lună

zile cu soare,

și zile cu lună

se-ntind peste corabia

de dor nebună

se leagănă fumul

prin parcuri

cu copilași

alergând.

se-aude scârțâit de amintire

din vremea când topoganul era mai înalt

decât păru-ți de tort.

zile cu soare,

și zile cu lună. 

mă scufund

spre trecut

ținându-te (imaginar) de mână.

 Mă răstorn prin amintiri de lut.

Se face noapte… dar pentru mine e zi cu lună.

sursa foto: deviant art

palma anilor ce au trecut

Tristă poveste de

iubiri confecționate din foi de orez.

privesc trecutul pe geam

palma mea în palma anilor ce au trecut

și mă prăbușesc pe asfaltul din retină

și încerc să nu mă rostogolesc prea departe.

În inimă e război.

   sursa foto:flickr