Fiecare dintre noi are metodele sale de supraviețuire în momente de criză, fiecare dintre noi are calea lui a-și regăsi drumul sau de a-și continua visele. Măcar din raționamentul ăsta cred că nu avem dreptul de a judeca actele celorlați.
Oamenii au momentele lor de ”nebunie”, de interiorizare sau de extrovertire. Unii aleg să calce în picioare sentimente, mâini întinse, alții își blochează sufletele până capătă din nou curaj, alții au vicii. Asta e poate și frumusețea naturii umane: că suntem atât de diferiții și ne manifestăm la fel de diferit. Ceea ce îi calmează pe unii, îi scoate din pepeni pe alții, ceea ce se cheamă vicii de neconceput pentru unii pentru alții sunt doar simple forme de relaxare, de curățare.
Tu ce metode de supraviețuire ai?
Ca să uit și să mă rup de toate… citesc… sau îmi creez mental propriile mele povești… ceva să mă detașez de exterior.
Pentru putere și liniște apelez la cei dragi, cei care mi-au arătat că nu merită să îmi blochez sufletul în fața lor… să îmi amintesc pentru cine și ce se merită să „supraviețuiesc”. Că nu e vorba doar de a supraviețui… ci și de a o face într-un mod frumos. Nu „târâș”.
Și eu fac uneori același lucru: mă extrag din lumea reală într-o lume mai frumoasă. Și totuși, cred că e vorba și despre a supraviețui în anumite momente de criză.
ce mai faci?
Heey. Bine, ca să fiu în spiritul postării: supraviețuiesc. La tine, toate bune?