Povestește Robert Turcescu pe blogul său despre o perioadă pe care nu ne-o mai amintim prea bine, perioadă în care ne hrăneam cu iluziile unei prese libere, cu reportaje și anchete măsluite… o perioadă ce pare îndepărtată dar care era prin 2003 sub sfânta guvernare PSD. Pe atunci sufla vânt de comandă politică mai aprig decât azi. Povestea întreaga, spusă sau scrisă profesionist și cu har de Turcescu o găsiți chiar aici.
Azi…veți spune că e la fel. Și aveți dreptate… dar azi avem două vânturi diferite care suflă în redacții diferite sau măcar în colțuri de redacții diferite. Un vânt e al celor de la putere și un altul e al celor care tânjesc la marele ciolan care se se prăjește pe grătarul public sub soare.
Dar, să știți că mai sunt și jurnaliști obiectivi, naturali și veșnic curioși. Eu am reperat câțiva și i-aș aminti pe Dan Turturică și pe Robert Turcescu. Dar mai sunt și alții.
Altfel, pentru mine lucrurile sunt simple… la fel de simple în presa ca și în viața reala:dacă îți place înghețata de cacao atunci n-ai să cumperi niciodată de vanilie doar de dragul cuiva (și uneori acest cuiva e un teanc de bancnote. trist!) Pentru că treaba asta se cheamă pupincurism. Și, sper, că mă veți ierta pentru termenul mai puțin elitist.
Zile răcoroase vă doresc.
sursa foto: arhivafoto
Eu rămân un cititor constant al lui Cristian Tudor Popescu. Dar mai sunt şi alţii…
hmm…offtopic…care iti mai e viata? long time no see
@Luca: păi, cam tristă viața mea și foarte, foarte plină și încurcată de lucruri mărunte dar care nu se mai termină…. la tine e totul ok?